Ce este depresia?
Depresia este o tulburare de dispoziție care afectează modul în care credeți, simțiți și comportați. Aceasta provoacă sentimente de tristețe sau de lipsă de speranță care pot dura oriunde, de la câteva zile la câțiva ani. Acest lucru este diferit de a fi supărat în legătură cu o mică scădere sau dezamăgire în ziua dvs.
Unii oameni pot prezenta depresie ușoară doar o singură dată în viața lor, în timp ce alții au mai multe episoade severe pe parcursul vieții. Această formă mai gravă, de durată și intensă a depresiei este cunoscută sub numele de tulburare depresivă majoră (MDD). Poate fi denumit și depresie clinică sau depresie majoră.
Simptomele MDD interferează în mod semnificativ cu activitățile zilnice, cum ar fi școala, munca și evenimentele sociale. De asemenea, influențează starea de spirit și comportamentul, precum și diverse funcții fizice, cum ar fi somnul și apetitul. Pentru a fi diagnosticat cu MDD, trebuie să afișați cinci sau mai multe dintre următoarele simptome cel puțin o dată pe zi pe parcursul a două săptămâni:
- sentimente persistente de tristete si lipsa de speranta
- lipsa de interes pentru a face cele mai multe activități, inclusiv cele pe care le-a plăcut odată
- scăderea sau creșterea apetitului, însoțită de scăderea în greutate sau creșterea în greutate
- dormind prea mult sau prea puțin
- nelinişte
- oboseală
- excesive sau inadecvate sentimente de vinovăție sau lipsit de valoare
- dificultăți în luarea deciziilor, gândirea și concentrarea
- gânduri multiple despre moarte sau sinucidere
- o încercare de sinucidere
Persoanele de orice vârstă pot dezvolta MDD, dar vârsta medie de debut este de 32. Conform Depresiei și Alianței de Sprijin Bipolar, aproximativ 14,8 milioane de adulți americani sau 6,7% din populația Statelor Unite de peste 18 ani sunt afectați de MDD în fiecare an . Tulburarea apare, de asemenea, la aproximativ unul din 33 de copii și unul la opt adolescenți. Atât la copii, cât și la adulți, MDD poate fi tratat cu consiliere psihologică, medicamente antidepresive sau o combinație a ambelor terapii.
Cercetatorii nu stiu exact de ce unii oameni dezvolta MDD, dar cred ca urmatorii factori pot juca un rol:
- Genetica: Se pare ca persoanele cu antecedente familiale de MDD au mai multe sanse de a dezvolta tulburarea decat altele.
- stres: Un eveniment de viață stresant, un astfel de divorț sau moartea unui iubit, poate declanșa un episod de MDD.
- reacțiile biochimice: Chimicalele din creierul persoanelor cu MDD par să funcționeze diferit decât cele din creierul celor fără tulburare.
- dezechilibre hormonale: Modificările în echilibrul hormonilor pot declanșa MDD la anumiți oameni, în special în timpul menopauzei sau în timpul și după sarcină.
Cum depresia afectează creierul?
Există trei părți ale creierului care par să joace un rol în MDD: hipocampul, amigdala și cortexul prefrontal.
Hipocampul este situat în apropierea centrului creierului. Stochează amintiri și reglementează producerea unui hormon numit cortizol. Corpul eliberează cortizolul în timpul stresului fizic și mental, inclusiv în timpul perioadelor de depresie. Probleme pot apărea atunci când cantități excesive de cortizol sunt trimise la creier din cauza unui eveniment stresant sau a unui dezechilibru chimic în organism. Într-un creier sănătos, celulele creierului (neuronii) sunt produse în viața adultă a unei persoane într-o parte a hipocampului numită gyrus dentat. Cu toate acestea, la persoanele cu MDD, expunerea pe termen lung la creșterea nivelului de cortizol poate încetini producerea de noi neuroni și poate cauza neuronilor din hipocampus să se micșoreze. Acest lucru poate duce la probleme de memorie.
Cortexul prefrontal este situat chiar în partea din față a creierului. Este responsabil pentru reglarea emoțiilor, luarea deciziilor și formarea amintirilor. Atunci când organismul produce o cantitate excesiv de cortizol, cortexul prefrontal pare, de asemenea, să se micșoreze.
Amigdala este partea creierului care facilitează răspunsurile emoționale, cum ar fi plăcerea și teama. La persoanele cu MDD, amigdala devine mărită și mai activă, ca urmare a expunerii constante la niveluri ridicate de cortizol. O amigdală mărită și hiperactivă, împreună cu o activitate anormală în alte părți ale creierului, poate avea ca rezultat tulburări ale tiparelor de somn și de activitate. De asemenea, organismul poate elibera cantități neregulate de hormoni și alte substanțe chimice din organism, ceea ce duce la complicații ulterioare.
Mulți cercetători consideră că nivelurile ridicate de cortizol joacă cel mai mare rol în schimbarea structurii fizice și a activităților chimice ale creierului, declanșând declanșarea MDD. În mod normal, nivelurile de cortizol sunt cele mai ridicate dimineața și scad noaptea. La persoanele cu MDD, totuși, nivelurile de cortizol sunt întotdeauna ridicate, chiar și pe timp de noapte.
Cum poate schimba tratamentul creierului?
Experții au descoperit că echilibrarea cantității de cortizol și a altor substanțe chimice din creier poate ajuta la inversarea oricărei contracții a hipocampului și la tratarea problemelor de memorie pe care le poate provoca. Corectarea nivelurilor chimice ale organismului poate, de asemenea, ajuta la reducerea simptomelor de MDD.
Există mai multe medicamente comune care pot combate efectele negative ale depresiei asupra creierului, ajutând la echilibrarea substanțelor chimice din creier. Acestea includ:
- inhibitori selectivi de absorbție a serotoninei (SSRI): Aceste medicamente pot ajuta la ameliorarea simptomelor MDD prin schimbarea nivelurilor unei substanțe chimice numite serotonină din creier. Exemple de SSRI includ fluoxetină (Prozac), paroxetină (Paxil) și citalopram (Celexa).
- inhibitori ai recaptării serotoninei-noradrenalinei (SNRI) și antidepresive triciclice: atunci când sunt utilizate împreună, aceste medicamente pot ameliora simptomele MDD prin modificarea cantităților de serotonină și norepinefrină din creier. Aceste substanțe chimice contribuie la creșterea nivelului de dispoziție și de energie. Exemple de SNRI includ duloxetină (Cymbalta) și venlafaxină (Effexor XR). Imipramină (Tofranil), nortriptilină (Pamelor) și trimipramină (Surmontil) sunt exemple de antidepresive triciclice.
- norepinefrină-inhibitori ai recaptării dopaminei (NDRI): Aceste medicamente ajută persoanele cu MDD prin creșterea nivelului de substanțe chimice care stimulează norepinefrina și dopamina din creier. Bupropion (Wellbutrin) este un tip de NDRI care poate fi utilizat.
- inhibitori de monoaminooxidază (MAOI): Aceste medicamente ajută la ameliorarea simptomelor MDD prin creșterea cantității de norepinefrină, serotonină și dopamină din creier. Ele pot, de asemenea, îmbunătăți comunicarea celulelor cerebrale
- antidepresive atipice: Acest grup de medicamente include tranchilizante, stabilizatori de dispoziție și antipsihotice. Aceste medicamente pot bloca comunicarea celulelor cerebrale pentru a relaxa corpul.
Pe lângă medicamente, anumite proceduri medicale pot afecta, de asemenea, creierul pentru a ușura simptomele MDD. Acestea includ:
- terapia electroconvulsivă (ECT), care implică trecerea curenților electrici prin intermediul creierului pentru a stimula comunicarea între celulele creierului
- stimularea magnetică transcraniană (TMS), care implică trimiterea de impulsuri electrice în celulele creierului care reglează starea de spirit
Cercetatorii cred, de asemenea, ca psihoterapia poate schimba structura creierului si ajuta la ameliorarea simptomelor MDD. În mod specific, psihoterapia pare să consolideze cortexul prefrontal.
Există și alte modalități de a stimula sănătatea creierului și de a ajuta la recuperarea de la MDD fără intervenția medicală. Acestea includ:
- consumând alimente sănătoase și rămânând active, care stimulează celulele creierului și consolidează comunicarea între celulele creierului
- dormind bine, care ajuta la cresterea si repararea celulelor creierului
- evitând alcoolul și medicamentele ilegale, care pot distruge celulele creierului
Discutați cu medicul despre care tratamente ar putea fi cele mai bune pentru dumneavoastră.
